Poezia în grai bănăţean

Dulcele grai bănăţean mă trimite cu gândul la copilărie, la străzile prăfuite ale Vasiovei, acolo unde Tata Oancea îşi distribuia revista însoţit în multe rânduri de mascota sa, celebra gâscă.
De câte ori mi-era dor de Banat citeam cu drag poeziile lui Victor Vlad Delamarina şi Tata Oancea.

Ţucă-l moşu

Vlad Delamarina, Victor

Ţucă-l moşu, ţucă-l moşu!"
Iera vorba unui moş,
Cîn vegea copii drăcoş
Tăt cutreerînd Logoju.

Moşului i-o fost zănatu
Să şierşască la criţari.
N-adună iel bunuri mari,
Dar îl miluia tăt natu.

"Viaţa-mi iestă spră osîndă,
Pîn' la sută am vr-un an!"
Să jelea iel la givan
Cu vorba lui bună, blîndă.

Chipu lui bătrîn şi dulşie,
Samănă, mă gîngeam ieu,
Baş cu a lu Dumniedzău,
Şî-m venia să-m fac şî cruşie.

Tot copiii-l luam cu buna
Nu ca p-ăialaţ calişi.
"Moşu tucă 'piii mişi...
Răspungea şî iel într-una.

Dă colaşi şî vr-un ou roşu
Cîn pomana să împarşie,
Pră la Paşci îi făşeam parşie
Şî lu bietu "Tucă-l moşu".

"Dumnedzău să ce trăiească
Şî pră voi pră tăt d-aişi,
Moşu ţucă 'pui mişi!
"Zîşea iel să mulţămească.

Într-o iarnă d-a cumplită
Iar veni moşu-n oraş,
Gîrbovit, zdrenţos, golaş,
După zîlnica lui pită.

Şî venind la noi, viedz binie,
Baş în dzîua dă ajiun:
N-o fi moşu "Moş Crăşiun"?
Mă gîngeam ascuns în mine.

Sara-n vremea dă colindă,
Cînd sărbătoream la pom,
Ies afar' s-aud un om
Spunînd slujilor dîn cindă:
Ia sărit afară-n stradă,
Oameni buni ai lu Cristos,
Şî vedet că colo gios,
O căzut un om grămadă!"

L-or adus omu-n căldură
Şî l-or pus la sluji pă pat:
"Tuca-l moşu"-i îngheţat!"
Am strîgat io ca d-arsură.
Şî frecatu-l-or cu neauă
Şî i-or dat să bea vin fiert,
Iar tîrdzîu şi în deşert...

Dă pră şier căzusă-o steauă...
Şî s-o stîns moşu, -fireşce!
Un biet suflet chinuit !
Pămîntu l-o înghiţît,
Dar pomina-i măi trăieşce.

Din "Poezii bănăţăneşci", 1902.